Decizia CCR nr. 552/2023Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate, invocând caracterul injust al normelor criticate cuprinse în art. 90 și art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Precizează, cu titlu prealabil, că nu se contestă utilitatea Legii nr. 161/2003, constând în lupta anticorupție, asigurarea garanțiilor de moralitate și evitarea stării de incompatibilitate și nu sunt invocate elementele subiective ale cazului concret, ci critica formulată vizează viciile de neconstituționalitate a legii, care afectează, în general, orice consilier local. În esență, arată că, deși legea este clară, aceasta afectează principiul previzibilității, în partea care privește imposibilitatea destinatarului normei de a-și adapta comportamentul pentru a evita aplicarea unei sancțiuni. În speță, drastica sancționare cu încetarea mandatului de consilier local, atunci când o altă persoană, soț sau rudă de gradul I, încheie un contract cu administrația publică locală, pune destinatarul normei în situația implacabilă de a nu putea face nimic pentru a evita aplicarea acestei sancțiuni. Se instituie o răspundere obiectivă, independentă de orice culpă, în afara oricărei marje de decizie din partea destinatarului normei, care va fi obligat să suporte sancțiunea încetării mandatului. Este adevărat că dreptul românesc cunoaște instituția răspunderii obiective (spre exemplu, răspunderea părinților pentru faptele copiilor, răspunderea comitentului pentru fapta prepusului), însă toate aceste răspunderi sunt fundamentate pe teze corecte - autoritatea părintească, dreptul de direcție și control. Acestor situații de răspundere obiectivă li se adaugă situația consilierului local, care răspunde pentru o faptă săvârșită de altă persoană (soț, rudă de gradul I), pe care nu o poate opri. Acceptând că fundamentul acestei răspunderi este lupta anticorupție, arată că acest scop se poate realiza doar prin norme juridice previzibile, constituționale. Totodată, asigurarea corectă a garanțiilor de moralitate în cazul consilierilor locali, ar implica includerea în conceptul de moralitate și a posibilității consilierului de a controla și direcționa activitatea soțului/soției, rudei de gradul I, ceea ce este imposibil de realizat. Astfel, normele legale criticate pun consilierul local în situația de a nu avea nicio posibilitate de a-și adapta comportamentul, astfel încât să evite sancțiunea încetării mandatului. De asemenea, din perspectiva testului proporționalității, susține că nu e îndeplinită condiția justei proporții, care presupune analiza adecvării intereselor tuturor celor implicați: pe o parte, statul preocupat de lupta anticorupție, incompatibilități, iar, pe de altă parte, dreptul consilierului local de a-și exercita funcția, care este o parte componentă a dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Constituție. Rămâne Curții Constituționale să stabilească dacă aceste interese sunt adecvate situației în care, în numele luptei anticorupție, un consilier local pierde mandatul, deși nu a făcut nimic. ...