Decizia CCR nr. 552/2023Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece nu întrunesc exigențele de previzibilitate care trebuie să caracterizeze normele juridice. Astfel, se arată că art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se referă la consilierii locali care dețin simultan și alte funcții și instituie în sarcina acestora obligația de a nu încheia contracte cu autoritățile administrației publice din care fac parte. Simultaneitatea deținerii acestor funcții este fundamentul art. 90 alin. (1) din lege, iar sancțiunea care intervine în cazul în care consilierul local deține concomitent aceste funcții este clară, previzibilă și justă. Din contră, în ceea ce privește art. 90 alin. (2) din lege, simultaneitatea funcțiilor nu mai este o condiție de antrenare a răspunderii, deoarece în acest caz cel care încheie contracte nu este însuși alesul local, ci soțul sau o rudă a acestuia. În cazul alin. (2) , lipsa de claritate și previzibilitate se manifestă prin trimiterea pe care o face la alin. (1) . Se instituie o răspundere obiectivă a alesului local, indiferent de vinovăția sa și/sau de alte circumstanțe, acesta urmând să răspundă prin pierderea mandatului atunci când nu el, ci o altă persoană (soț sau rudă) încalcă interdicția de a încheia contracte. Se instituie astfel un caz de răspundere obiectivă (adică lipsită de vinovăție), nu pentru fapta proprie, ci pentru fapta altuia. Într-o astfel de interpretare, textul art. 90 alin. (2) raportat la art. 92 din Legea nr. 161/2003 este lipsit de predictibilitate, cel puțin în situația în care alesul local nu știe că ruda sa a încheiat un contract sau, chiar dacă află, el nu poate totuși să controleze faptele rudei sale. Astfel, în situația în care faptele nu sunt săvârșite de el, ci de o altă persoană, destinatarul normei nu-și poate adapta comportamentul, el fiind pus în fața unui fapt împlinit ca urmare a acțiunilor unei alte persoane. Din perspectiva previzibilității, simpla deținere a calității de rudă sau soț nu este suficientă pentru aplicarea unei sancțiuni atât de severe - pierderea mandatului. Legiuitorul pleacă de la prezumția că relațiile dintre rude sau soți sunt apropiate și deci că alesul local știe că soțul sau ruda sa a încheiat un contract cu administrația publică unde funcționează alesul local. Numai că, în practică, situațiile pot fi diverse: există situații în care relațiile dintre soți sau dintre rude nu sunt apropiate și deci alesul local nu știe că ruda sa a încheiat un contract sau, chiar dacă știe, el totuși nu poate influența activitatea rudei sale. Mai mult, pot exista situații în care să nici nu cunoască starea de rudenie. Or, legea nu distinge în funcție de astfel de situații, ci creează în mod unitar o prezumție absolută potrivit căreia alesul local cunoaște sau poate influența acțiunile soțului sau rudelor sale. De altfel, textele criticate nici nu permit alesului local să se apere invocând propria sa inocență, sancțiunea pierderii mandatului intervenind prin simpla săvârșire a unei fapte de către o altă persoană. ...