Decizia CCR nr. 523/2023Punctul 215

215. Cu privire la criticile aduse art. XVII alin. (3) și (4) din legea analizată, Curtea constată că legiuitorul are deplina competență constituțională să desființeze posturile vacante din cadrul entităților publice. Ca efect al desființării, este posibil ca birourile, serviciile, direcțiile, direcțiile generale să nu mai aibă numărul necesar de locuri care să le mențină ca astfel de structuri organizatorice, ceea ce conduce la desființarea funcției de conducere respective (șef birou, șef serviciu, director, director general etc.). Aceste funcții de conducere ființează numai atât timp cât structura organizațională respectivă își menține numărul minim de funcții sau dacă nu este desființată. Ca atare, Curtea reține că, în măsura în care numărul de funcții a scăzut sub cel prevăzut de lege, respectiva funcție de conducere se desființează. Persoana care ocupa o astfel de funcție poate, potrivit legii, să ocupe o funcție de conducere vacantă de același nivel sau de nivel ierarhic inferior vacantă sau, în subsidiar, dacă nu există astfel de funcții, funcția sa se transformă în una de execuție. Desigur, Curtea reține că poate ocupa și o funcție de conducere superioară dacă îndeplinește condițiile legale și dacă aceasta este creată prin transformarea postului inițial. Prin urmare, Curtea reține că, în cauza de față, nu se pune problema din perspectiva principiului stabilității funcției publice, implicit stabilită de art. 16 alin. (3) din Constituție, legiuitorul reglementând cu privire la eliminarea din structura entităților publice a unor posturi oricum vacante, fără a afecta posturile de execuție ocupate, iar, în măsura în care, indirect, s-a ajuns la desființarea unor structuri de organizare din cadrul entităților publice sau la retrogradarea acestora, a prevăzut măsuri concrete pentru a menține titularii posturilor de conducere afectate în structura organizațională a respectivei entități. Curtea reține că aceste aspecte se aplică mutatis mutandis și în privința criticilor aduse art. XXIII alin. (4) din lege. Celelalte critici referitoare la art. XVII alin. (4) din lege vizează chestiuni de detaliu, care se stabilesc de structurile de conducere ale fiecărei entități publice în parte. În ceea ce privește criticile aduse art. XVII alin. (5) lit. c) , l) și n) din lege, Curtea constată că sunt fie chestiuni de detaliu, fie aspecte care vizează interpretarea unor noțiuni prin coroborare cu legislația din domeniu [spre exemplu, corelarea lit. l) cu art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 15 mai 2023]. Cu privire la criticile aduse art. XVII alin. (7) și (8) din lege, Curtea constată că, pe de o parte, Guvernul este cel care, în urma propriei analize, stabilește cazurile temeinic justificate în considerarea cărora se pot înființa noi posturi, iar, pe de altă parte, norma de trimitere cu privire la numărul de posturi aferent fiecărei unități sau subdiviziuni administrativ-teritoriale care trebuie reduse este clară, întrucât acest număr este cuprins în norma la care se trimite [anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 2 iulie 2010, care stabilește un număr fix de posturi, sau art. III alin. (8^1), care prevede actualizarea acestui număr fix]. ...