Decizia CCR nr. 521/2023Paragraful 26

Or, această interpretare nu poate fi primită inclusiv pentru faptul că legiuitorul a prevăzut pentru continuarea activității sau pentru încadrarea ulterioară în cadrul autorităților și instituțiilor publice existența unui acord expres din partea angajatorului, reînnoit anual. Acest acord, prin modul în care este reglementat, fără precizarea niciunor criterii obiective și raționale care să stea la baza analizei de oportunitate, recunoaște angajatorului din sistemul bugetar o putere discreționară exercitată de la caz la caz, de a decide dacă va folosi sau nu experiența profesională a unor astfel de persoane care au dreptul legal doar de a opta pentru continuarea activității după vârsta legală de pensionare sau de a fi reîncadrate ulterior în activitate, după pensionarea lor efectivă. Dacă nu s-ar recunoaște acest efect al acordului anual al angajatorului, prevăzut expres în lege ca o condiție pentru continuitatea prestării activității, atunci inclusiv prevederile care instituie acest acord al angajatorului, pentru toate cele trei situații-premisă reglementate la art. 1-3 ar fi neconstituționale pe considerentul că ele încalcă dreptul la muncă al persoanelor care au împlinit vârsta legală de pensionare, respectiv al celor care au calitatea de pensionar. În realitate, acordul angajatorului din sistemul bugetar este o altă condiție de exercitare a beneficiului legal recunoscut de legiuitor unor beneficiari identificați expres, anume persoanele care optează pentru continuarea activității după vârsta legală de pensionare sau pentru reîncadrare în activitate, după pensionarea lor efectivă.