Decizia CCR nr. 477/2023Punctul 64

64. Guvernul, în Dosarul nr. 569D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în raport cu prevederile constituționale menționate în susținerea acesteia. În esență, arată că, deși nu se neagă faptul că există proceduri de insolvență în care se acumulează creanțe curente și se mărește pasivul debitorului, normele art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, dublează executarea silită colectivă cu o executare silită individuală, care este de natură să dezafecteze active importante ale debitorului și reprezintă: (i) o încălcare flagrantă a consensualismului, ca principiu protector al creditorilor, (ii) o afectare a contului unic de insolvență, (iii) o creare a premiselor ruperii echilibrului între drepturile creditorilor, (iv) o plasare a executării silite individuale în afara cadrului jurisdicțional al judecătorului-sindic - în fața instanței de contencios fiscal și/sau a instanței de drept comun, care nu au la dispoziție informații esențiale referitoare la creditori și la stadiul procedurii insolvenței, ce va pune în pericol atingerea scopului procedurilor de insolvență. În acest context, menționează jurisprudența Curții Constituționale și a Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la egalitatea de tratament în ceea ce privește drepturile titularilor de creanțe împotriva debitorilor, drepturi ce sunt tratate concursual și egalitar. ...