Decizia CCR nr. 455/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 83 alin. (2) din Codul penal creează discriminare între persoanele care comit fapte prevăzute de legea penală pentru care se prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 7 ani și cele care săvârșesc fapte prevăzute de legea penală pentru care se prevăd pedepse cu închisoarea de 7 ani sau mai mari, sub aspectul posibilității de a beneficia de amânarea aplicării pedepsei. De asemenea, se susține că dispozițiile legale criticate, prin condiția astfel reglementată, încalcă principiul proporționalității pedepselor penale ca standard al principiului legalității incriminării. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în drepturi și la principiul proporționalității. Totodată, autorul compară sfera de aplicare a instituției amânării aplicării pedepsei cu cea a instituției renunțării la aplicarea pedepsei, cu referire la prevederile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal. Astfel, se susține că impunerea condiției ca pedeapsa prevăzută de legea penală să fie mai mică de 7 ani pentru a fi incidentă instituția amânării aplicării pedepsei este lipsită de fundament științific și logic. ...