Decizia CCR nr. 530/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece nu permit dispunerea amânării aplicării pedepsei, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare. Apreciază că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor art. 49 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziții obligatorii și prioritare față de dreptul intern. Astfel, pedepsele nu trebuie să fie disproporționate față de infracțiune, ceea ce semnifică efectuarea unui test de proporționalitate atât în privința individualizării legale a pedepselor, cât și în privința individualizării judiciare a acestora. Interdicția instituită de dispozițiile art. 83 alin. (2) din Codul penal privind amânarea aplicării pedepsei în cazul infracțiunii de abuz în serviciu se conturează ca o limită susceptibilă de a înfrânge dispoziția imperativă a art. 49 alin. (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Se apreciază că excluderea infracțiunii de abuz în serviciu, indiferent de circumstanțele în care este comisă, de la amânarea aplicării pedepsei contravine exigenței de proporționalitate stabilite de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, neconstituționalitatea textului de lege criticat derivă din maniera stabilirii unor limite de pedeapsă rigide (7 ani sau mai mare) care nu lasă nicio posibilitate de individualizare de către judecător în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 din Codul penal. ...