Decizia CCR nr. 587/2024Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile legale criticate contravin normelor constituționale și convenționale invocate în prezenta cauză prin faptul că instituirea condiției negative a limitelor de pedeapsă de 5 ani și, respectiv, 7 ani determină imposibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei și amânării aplicării pedepsei în cazul infracțiunilor ale căror limite speciale ale pedepselor depășesc 5 ani și, respectiv, 7 ani, dar al căror pericol social este unul redus, fiind de natură să justifice dispunerea uneia dintre formele de executare anterior menționate. Se arată că există fapte prevăzute de legea penală pentru care limita specială maximă a pedepsei depășește 5 ani, dar care, prin împrejurările și circumstanțele în care au fost comise, prezintă un pericol social mai mic decât alte infracțiuni în cazul cărora limitele speciale ale pedepsei nu depășesc 5 ani. Cu toate acestea, dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal permit renunțarea la aplicarea pedepsei doar în cazul acestora din urmă. În mod similar, se arată că amânarea aplicării pedepsei poate fi dispusă doar în cazul infracțiunilor a căror pedeapsă este mai mică de 7 ani, indiferent de pericolul social al acestora. Se susține, așadar, că, pentru a fi în acord cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate, este necesar ca cele două forme de individualizare a pedepsei să fie aplicate în funcție de pericolul social concret al faptelor săvârșite. ...