Decizia CCR nr. 648/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, faptul că impunerea de către legiuitor, în art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, a pragului maxim legal de 5 ani închisoare pentru infracțiunea săvârșită, pentru ca inculpatul să poată beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) , (4) și (5) în măsura în care aduc în sfera infracțiunii pedepsibile o faptă lipsită de gravitate, cu ignorarea principiului oportunității asumat chiar de legiuitor în expunerea de motive ce a însoțit proiectul noului Cod penal. Arată că, prin acest demers, legiuitorul impune aplicarea unor pedepse penale chiar și în cazul infracțiunilor de pericol concret social redus numai raportându-se la o limită de pedeapsă legală stabilită aleatoriu și, în acest sens, reține că în art. 318 din Codul de procedură penală se prevede o limită maximă de 7 ani închisoare pentru a putea beneficia de renunțarea la urmărirea penală. Așadar, apreciază că reglementarea criticată încalcă existența unui echilibru adecvat între principiul legalității și cel al oportunității, legiuitorul înlăturând aplicarea principiului oportunității tragerii la răspundere penală în cazul infracțiunilor pedepsite cu închisoarea mai mare de 5 ani. ...