Decizia CCR nr. 292/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 83 alin. (2) teza întâi din Codul penal prevăd, printre condițiile amânării aplicării pedepsei, condiția negativă ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să fie mai mică de 7 ani, spre deosebire de cele reglementate la art. 80 alin. (2) din Codul penal, care prevăd posibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea de cel mult 5 ani. Se susține că această soluție legislativă este contrară dispozițiilor constituționale și convenționale invocate în prezenta cauză întrucât o persoană care a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim este de 5 ani poate beneficia de renunțarea la aplicarea pedepsei, însă dacă maximul special este de 7 ani nu poate beneficia nici măcar de amânarea aplicării pedepsei. Se mai menționează că, în dreptul românesc, nu există pedepse maxime cu închisoarea de 6 ani. ...