Decizia CCR nr. 363/2023Punctul 18

18. Autorul excepției compară, sub aspectul executării în timp, măsura interdicției dispusă de instanța penală ca pedeapsă complementară, pentru o perioadă limitată de timp, de maximum 5 ani, cu măsura încetării de drept (și definitive) a contractului de muncă, luată de angajator în baza acestei interdicții de natură penală și în temeiul art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, pretinzând, în realitate, suspendarea contractului de muncă pentru aceeași perioadă în care s-a dispus și se execută pedeapsa complementară, deci pentru o perioadă de maximum 5 ani, în caz contrar apreciind că este vorba de încălcarea principiului non bis in idem, fiind condamnat la două pedepse pentru aceeași faptă. ...