Decizia CCR nr. 363/2023Punctul 21

21. Curtea constată că măsura încetării de drept a contractului de muncă, drept urmare a dispunerii interdicției de a ocupa o anumită funcție sau de a exercita o funcție, ca pedeapsă complementară, este o măsură cu caracter sancționator care se justifică prin interesul general al societății constând în împiedicarea persoanei condamnate pentru o faptă săvârșită în legătură cu serviciul de a avea în continuare acces sau legătură cu respectiva activitate profesională, având în vedere faptul că, potrivit art. 67 alin. (1) din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi este dispusă atunci când, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, instanța de judecată o consideră necesară. Totodată, încetarea de drept a contractului individual de muncă se justifică și în mod pragmatic, din perspectiva angajatorului, acesta având interesul de a vacanta funcția ocupată de respectiva persoană și de a asigura, prin angajarea altei persoane, funcționarea în condiții normale a persoanei juridice, suspendarea contractului de muncă pentru o perioadă maximă de 5 ani, așa cum sugerează autorul excepției, producând în mod inevitabil perturbarea activității sale. De altfel, aceeași măsură a încetării de drept a contractului individual de muncă este prevăzută, pentru aceleași ultime considerente, la art. 56 alin. (1) lit. f) din Codul muncii și pentru cazul condamnării unei persoane la executarea unei pedepse privative de libertate, situație în care această măsură este impusă prin însăși natura pedepsei principale aplicate, al cărei regim de executare este incompatibil cu desfășurarea raporturilor de muncă de către persoana aflată în stare de detenție. ...