Decizia CCR nr. 363/2023Punctul 22

22. Contrar susținerilor autorului excepției, Curtea reține că măsura luată în temeiul art. 56 alin. (1) lit. h) din Codul muncii nu afectează sine die exercitarea dreptului la muncă și la alegerea profesiei, garantat de art. 41 din Constituție, de vreme ce, după epuizarea perioadei de interdicție, persoana în cauză poate reveni în activitatea profesională anterioară, încheind un nou contract de muncă cu un alt angajator sau chiar cu fostul angajator, libertatea contractuală fiind nelimitată sub acest aspect. Mai mult, pe parcursul interdicției, aceasta are libertatea de a desfășura orice altă activitate profesională. Scopul pedepsei complementare constând în interzicerea ocupării unei anumite funcții sau exercitării profesiei ori meseriei de care persoana condamnată s-a folosit la săvârșirea infracțiunii nu este doar punitiv, ci și educativ și preventiv, fiind firesc ca, în materie penală, legiuitorul să restrângă în mod temporar [de la 1 la 5 ani, conform art. 66 alin. (1) din Codul penal] exercițiul dreptului de a practica respectiva meserie sau profesie ori de a ocupa acea funcție care a facilitat persoanei condamnate săvârșirea faptei penale, aceasta recăpătându-și însă ulterior capacitatea neîngrădită a exercițiului drepturilor sale. ...