Decizia CCR nr. 340/2023Punctul 80

80. Cu privire la criticile aduse art. 17 alin. (2) raportat la art. 20, art. 30 alin. (6) și art. 31 alin. (1) din lege, se arată că art. 17 în integralitatea sa nu face altceva decât să asigure dreptul la învățătură pentru toate persoanele, inclusiv pentru acele persoane care, din diferite motive, nu au avut un parcurs educațional cursiv, parcurs corespunzător vârstei biologice. Norma vine să garanteze dreptul de a parcurge un învățământ general obligatoriu pentru toți cetățenii, respectiv de a oferi sprijin acestor categorii pentru completarea și finalizarea educației de bază corespunzătoare învățământului gimnazial sau învățământului obligatoriu, precum și pentru pregătirea în vederea obținerii unei calificări profesionale într-un anumit domeniu. Astfel, se reglementează școlarizarea persoanelor care au depășit cu mai mult de 3, respectiv 4 ani vârsta clasei prin forma de învățământ cu frecvență redusă sau prin programul „A doua șansă“. Art. 20 constituie temei de drept pentru implicarea autorităților administrației publice locale, a mediului economic, a cultelor recunoscute de lege și a organizațiilor neguvernamentale în organizarea programului „A doua șansă“. Nu se poate înscrie în clasa pregătitoare (vârsta clasei 6 ani) o persoană care are vârsta de 10, 11, 12 sau 18 ani. Diferențele psihosomatice, de dezvoltare fizică și psihică, sunt atât de mari, încât ar avea efecte negative asupra tuturor elevilor. Mai mult, și Legea educației naționale nr. 1/2011 reglementează programul „A doua șansă“, program care se aplică cu succes în unitățile de învățământ preuniversitar. În concluzie, stabilirea unor criterii de participare la actul educațional nu reprezintă o restrângere sau o îngrădire a dreptului la învățătură, tocmai prin programul „A doua șansă“ statul asigurând o alternativă pentru ca fiecare cetățean să fie școlarizat. ...