Decizia CCR nr. 307/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispozițiile art. 43 din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, întrucât folosesc o terminologie ambiguă, care nu permite nici justițiabilului, nici instanței să aprecieze care sunt cazurile în care se impune reunirea cauzelor penale. Se susține că, în aceste condiții, aprecierea instanțelor cu privire la reunirea cauzelor este una subiectivă, iar prin hotărârile pronunțate în acest sens, aceste instanțe sunt abilitate să legifereze, atribuție ce aparține, în mod exclusiv Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare a țării. Se mai susține că prevederile art. 43 alin. (1) din Codul de procedură penală creează discriminare între inculpați aflați în aceeași situație juridică, prin faptul că permit acordarea de către instanțele de judecată a unui regim juridic privilegiat, prin reunirea cauzelor, potrivit unor criterii subiective, care țin de aprecierea judecătorului. Sunt invocate, totodată, jurisprudența Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la standardele de calitate a legii. ...