Decizia CCR nr. 235/2023Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia precizează, în prealabil, că examenul de conformitate a dispozițiilor procesuale criticate în raport cu normele constituționale invocate urmează să fie realizat din perspectiva particulară a Deciziei Curții Constituționale nr. 26 din 16 ianuarie 2019, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parlamentul României, pe de-o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, pe de altă parte, generat de încheierea între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații a Protocolului nr. 00750 din 4 februarie 2009, prin care s-a stabilit că Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești, precum și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și unitățile subordonate vor verifica, în cauzele pendinte, în ce măsură s-a produs o încălcare a dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală și vor dispune măsurile legale corespunzătoare. De asemenea, menționează că, în cauză, probele a căror nulitate s-a solicitat a fi constatată s-au administrat în perioada de valabilitate a protocolului ce a făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar, pentru respectarea Deciziei Curții Constituționale nr. 26 din 16 ianuarie 2019, instanța trebuie să verifice dacă, în mod substanțial, mijloacele de probă din cauză contravin Constituției, respectiv dacă sprijinul acordat de Serviciul Român de Informații la efectuarea interceptărilor și înregistrărilor încalcă principiul constituțional al separației funcționale dintre serviciile secrete și organele de urmărire penală. Invocă în acest sens paragrafele 162, 192 și 193 din Decizia Curții Constituționale nr. 26 din 16 ianuarie 2019. Totodată, reține că, sub imperiul Codului de procedură penală anterior, era general acceptată și considerată echitabilă procedura pronunțării instanței cu privire la legalitatea și loialitatea probelor odată cu decizia asupra fondului cauzei. Reține că, pentru faza judecății, actualul Cod de procedură penală nu prevede o etapă prealabilă cercetării fondului, în care să fie dezbătută și soluționată problema legalității probelor. Mai mult, arată că ambele coduri reglementează în mod similar procedura căilor de atac, finalizate cu decizii prin care sunt examinate toate problemele de legalitate sau temeinicie ale hotărârii și ale încheierilor premergătoare. Apreciază că nu există vreun temei în textul legii procesual penale actuale care să impună ca legalitatea mijloacelor de probă să fie examinată în alt moment decât cel în care era examinată sub vechiul cod, acesta putând fi, teoretic, în cazul în care judecata se află în etapa fondului, chiar sentința primei instanțe. Susține că, în pofida celor expuse, o soluție în care instanța se pronunță asupra unei cereri de excludere a unor probe doar prin hotărâre asupra fondului sau, mai mult, prin decizia prin care se soluționează apelul ridică probleme sub aspectul respectării dreptului la un proces echitabil. În acest sens, invocă Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019, paragrafele 24-29 și 46-48, apreciind că argumentele reținute în considerentele citate sunt pe deplin aplicabile și în ipoteza invocării în cursul judecării fondului cauzei sau a căii de atac a excepției nulității absolute a unor probe, în vederea asigurării caracterului echitabil al procesului și exercitării efective a dreptului la apărare. În consecință, susține că, în situația în care instanța se pronunță asupra cererii de excludere a unor probe doar prin hotărârea de soluționare a fondului, efectul excluderii probelor ar putea fi doar unul teoretic, nemaifiind posibilă înlăturarea lor fizică de la dosarul cauzei, contrar deciziei Curții Constituționale. În fața instanței de judecată, cu ocazia exprimării punctelor de vedere ale părților și procurorului asupra excepției de neconstituționalitate invocate, autorul excepției a susținut că normele procesual penale criticate sunt constituționale numai în măsura în care încheierea prin care se constată nulitatea unor mijloace de probă și se exclud acestea din dosar ar putea fi atacată separat de hotărârea finală, prin exercitarea căii de atac a contestației. ...