Decizia CCR nr. 199/2023Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, acesta arată că, în esență, stabilirea căilor de atac, a termenelor și a procedurii de judecată reprezintă apanajul exclusiv al legiuitorului, iar exercitarea acestor căi de atac se realizează în aceleași condiții pentru toți participanții. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituție, care, în opinia autorului excepției, rezultă din compararea prevederilor cuprinse în Codul de procedură penală cu cele similare din Codul de procedură civilă, reprezentantul Ministerului Public apreciază că neconstituționalitatea unui text de lege nu poate fi dedusă din compararea a două acte normative. Cât privește criticile autorului excepției întemeiate pe prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) și ale art. 129, nici acestea nu pot fi primite, textele criticate reprezentând o materializare a acestor principii cuprinse în Constituție, câtă vreme acestea facilitează accesul la justiție, prin reglementarea unei căi de atac. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public arată că nici prevederile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală nu sunt încălcate, întrucât prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt clare, iar faptul că legiuitorul a prevăzut că termenul pentru declararea recursului este calculat pe ore nu prezintă relevanță constituțională. Referitor la criticile aduse de autorul excepției prevederilor art. 14 din Legea nr. 47/1992, reprezentantul Ministerului Public apreciază că, în esență, aceste critici sunt inadmisibile, fiind vorba despre o chestiune de aplicare a legii. ...