Decizia CCR nr. 201/2023Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția este inadmisibilă, autorul acesteia urmărind, în realitate, completarea textului criticat, ceea ce excedează controlului de constituționalitate pe care îl realizează Curtea. De asemenea, arată că, în esență, prin textul criticat se reglementează o cale de atac împotriva respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, așadar, este evident că nu sunt încălcate prevederile art. 21 din Constituție, cele ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și nici cele ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 24 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nici această critică nu este întemeiată, întrucât, așa cum a arătat instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, recursul reglementat de textul criticat este o cale de atac sui generis și, atâta vreme cât este exercitată în cadrul unei cauze penale, vor fi aplicabile dispozițiile existente în materie penală, fiind astfel previzibil cadrul legislativ aplicabil. ...