Decizia CCR nr. 188/2023Punctul 17

17. De asemenea, examinând în același registru tematic constituționalitatea prevederilor art. 3 lit. c) pct. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari) la Legea locuinței nr. 114/1996, conform cărora „Prin proprietate comună se înțelege toate părțile dintr-o clădire aflată în proprietate, care nu sunt apartamente și care sunt destinate folosirii în comun de către toți proprietarii din acea clădire. Proprietatea comună este indivizibilă și este deținută de proprietarii apartamentelor individuale, conform cotelor calculate“, Curtea a reținut că protecția proprietății private, garantată prin art. 1 pct. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune dreptul statului de a reglementa folosința bunurilor, conform interesului general, potrivit art. 1 pct. 2 din același act internațional. Ca atare, Curtea a constatat că limitarea dreptului de proprietate se datorează necesității ca statul să reglementeze folosința bunurilor aflate în coproprietate forțată și perpetuă, conform interesului general (Decizia nr. 67 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 20 martie 2006). ...