Decizia CCR nr. 163/2023Punctul 47

47. În acest sens, se observă, mai întâi, că dreptul asociației proprietarilor de terenuri de a-și propune gestionarul care, prin atribuire directă prin intermediul administratorului public, urmează să gestioneze fauna cinegetică de pe respectivul fond cinegetic nu este un drept de sorginte constituțională, ci un beneficiu recunoscut prin lege acestor asociații sau proprietari în virtutea faptului că dețin în proprietate cel puțin jumătate din suprafața de teren corespunzătoare respectivului fond cinegetic. Astfel, conform art. 8 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 407/2006, în redactarea anterioară, conferită prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2010, în vigoare până la modificarea sa prin Legea nr. 149/2015, era prevăzută regula potrivit căreia atribuirea directă se realiza pentru fondurile cinegetice pentru care proprietarii, persoane fizice și/sau juridice, inclusiv unitățile administrativ-teritoriale, individual ori într-o asociație legal constituită în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, făceau dovada că au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic. Acest tip de atribuire directă se realiza în favoarea gestionarului propus de către proprietarii terenurilor prin încheierea unui contract de gestionare pentru o perioadă de maximum 10 ani. Sub imperiul acestui text normativ, autoarea excepției a propus, în calitate de asociație de proprietari de terenuri, un anumit gestionar, căruia administratorul i-a prelungit ulterior durata contractului în temeiul modificărilor aduse Legii nr. 407/2006 prin Legea nr. 149/2015, fără însă ca acest gestionar (același cu cel anterior) să fi fost propus în continuare de asociația de proprietari de terenuri pentru această prelungire de contract. În acest mecanism de atribuire directă, se observă că gestionarul anterior, propus inițial de asociația de proprietari de teren, a devenit, în virtutea atribuirii directe a primului contract de gestionare încheiat în anul 2011, gestionar consacrat, astfel având acces în continuare la modalitatea de atribuire directă a gestiunii, nu în temeiul art. 8 alin. (1) lit. b) , cum a fost desemnat inițial, ci în temeiul art. 8 alin. (1) lit. a) și cu îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de Legea nr. 407/2006, ulterior modificării sale prin Legea nr. 149/2015. ...