Decizia CCR nr. 107/2023Punctul 15

15. Analizând cadrul legislativ în materie, la paragraful 15 al Deciziei nr. 360 din 16 iunie 2020, Curtea a reținut că, în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, forma generală a raporturilor de muncă o constituie contractele de muncă pe durată nedeterminată. Prin excepție, în cazurile și condițiile expres prevăzute în lege, se pot încheia contracte de muncă pe durată determinată [potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii], ca expresie a ocupării forței de muncă în anumite sectoare sau pentru anumite ocupații și activități. Astfel, prin derogare de la regula prevăzută la art. 12 alin. (1) , angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile și în condițiile stabilite de lege, personal salariat cu contract individual de muncă pe durată determinată [art. 82 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii]. Contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie [art. 82 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii], putând fi prelungit, în condițiile prevăzute la art. 83, și după expirarea termenului inițial, cu acordul scris al părților, pentru perioada realizării unui proiect, program sau unei lucrări [art. 82 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii]. Cazurile în care poate fi încheiat contractul de muncă pe durată determinată sunt stabilite expres în art. 83 din același cod, la lit. h) a acestui articol stabilindu-se că se încheie și „în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe“. ...