Decizia CCR nr. 107/2023Punctul 20

20. La paragraful 23 al Deciziei nr. 360 din 16 iunie 2020, Curtea a observat că art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007 a fost modificat, dobândind forma actuală, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 48/2016 privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul culturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 6 septembrie 2016. În nota de fundamentare a acestui act normativ se precizează următoarele: „La art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2007, cu modificările ulterioare, actuala normă consacră – prin sintagma «de regulă» - preferința legiuitorului față de angajarea cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, realitate care nu mai corespunde necesităților actuale. De asemenea, norma este echivocă, neputându-se evalua în ce anume constă regula și în care situații «de excepție» ar putea fi încheiate contracte pe perioadă determinată. Totodată, teza actuală nu ține cont de necesitatea ca durata raporturilor juridice pe care le încheie instituțiile publice de spectacole sau concerte, inclusiv cea a raporturilor de muncă, să poată fi adaptată principiului organizării pe programe și proiecte a activității acestor instituții, principiu consfințit deja prin alte legi.“ Așadar, Curtea a reținut că dispozițiile criticate au fost instituite de legiuitor pentru a corespunde necesităților actuale privind organizarea pe programe și proiecte a activității instituțiilor publice de spectacole sau concerte, ceea ce determină adaptarea duratei raporturilor juridice de muncă pe care le încheie. De altfel, potrivit art. 13 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, contractele individuale de muncă încheiate pe durată nedeterminată pot fi modificate, prin acordul părților, în contracte pe durată determinată. ...