Decizia CCR nr. 25/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că în forma inițială a Legii nr. 101/2016 se prevedea, pe de o parte, la art. 33, plata unei cauțiuni pentru cazul în care contestatorul solicita suspendarea procedurii/ atribuirii contractului de achiziție publică, restituirea acesteia făcându-se la cerere, cu excepția cazului în care autoritatea contractantă formulase cerere pentru plata de despăgubiri, și, pe de altă parte, la art. 56, plata unei taxe judiciare de timbru. Însă prin modificările aduse acestei legi de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice (i) au fost menținute doar o parte din dispozițiile art. 33, respectiv posibilitatea solicitării suspendării procedurii, fiind abrogate alineatele ce instituiau plata unei cauțiuni în acest context, (ii) au rămas în vigoare prevederile art. 56 privind taxele judiciare de timbru datorate în fața instanței de judecată și (iii) a fost introdus art. 61^1 ce prevede plata unei cauțiuni pentru orice fel de contestații, fie că sunt formulate la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, fie că sunt introduse direct în fața instanței de judecată, iar plata acesteia se face numai prin instituții bancare, nefiind permisă plata prin societăți de asigurări și nefiind prevăzute în mod concret situațiile în care cauțiunea nu va fi restituită, așadar norma criticată se abate de la scopul și configurația cauțiunii judiciare prevăzute de Codul de procedură civilă. ...