Decizia CCR nr. 34/2023Punctul 15

15. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor statuează expres în art. 25 alin. (1) asupra valabilității permisului de armă, astfel: „(1) Permisul de armă are o valabilitate de 5 ani, termen care se calculează de la data eliberării sau, după caz, de la data ultimei prelungiri, exceptând perioada de suspendare.“ Obligația instituită în sarcina autorității competente de a notifica titularul „începând cu 6 luni înainte de expirarea valabilității permisului de armă“, „dar nu mai târziu de 30 de zile înainte de data expirării valabilității permisului de armă“, prevăzută de alin. (3) al aceluiași articol, nu scutește pe titularul permisului de îndeplinirea obligației de a depune arma și muniția la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă, obligație a cărei nerespectare este incriminată de legea penală. Astfel, dispozițiile art. 342 alin. (6) din Codul penal incriminează nedepunerea armei și a muniției la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă, în timp ce art. 30 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor prevede că deținătorul armelor este obligat ca, în termen de 10 zile de la data la care i-a fost adusă la cunoștință măsura suspendării sau anulării permisului de armă, să depună armele la un armurier autorizat. ...