Decizia CCR nr. 529/2022Punctul 13

13. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 255/2013, Curtea observă că, prin Decizia nr. 268 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 18 octombrie 2019, paragrafele 23 și 24, a reținut că, potrivit art. 18^1 din Codul penal din 1969, nu constituia infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni. În acest caz, potrivit alin. (3) al articolului anterior menționat, procurorul putea aplica una dintre sancțiunile cu caracter administrativ prevăzute la art. 91 din Codul penal din 1969. Dispozițiile art. 91 alin. (1) din Codul penal din 1969 prevedeau următoarele sancțiuni cu caracter administrativ: a) mustrarea; b) mustrarea cu avertisment; c) amenda de la 10 lei la 1.000 lei. Curtea a constatat că noile reglementări în materie penală nu mai prevăd posibilitatea aplicării de către procuror a unor sancțiuni cu caracter administrativ și deci nici mecanismele procesuale aplicabile. În acest context, Curtea a observat că, în cazul situațiilor tranzitorii, art. 19 din Legea nr. 255/2013 dispune că, „atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 18^1 din Codul penal din 1969, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală“. ...