Decizia CCR nr. 520/2022Punctul 49

49. Cu atât mai puțin, în situația în care rezultatul verificărilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării confirmă declarația pe propria răspundere a magistratului, în sensul că nu a existat o colaborare/apartenență a acestuia la servicii secrete, se naște întrebarea care este subiectul de drept care poate invoca o vătămare și care este vătămarea legitimă care poate da naștere unui drept de acces la justiție. Or, suntem în situația ocrotirii unui interes public, iar apărarea interesului public este o „atribuție ce aparține, de regulă, competenței autorităților publice, și nu persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Astfel cum rezultă și din prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, privind «subiectele de sesizare a instanței», Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau prefectul sunt instituții publice care, potrivit propriilor legi de organizare și funcționare, dar și Legii nr. 554/2004, au atribuții specifice în ceea ce privește sesizarea directă a instanței de contencios administrativ dacă apreciază că un act administrativ (normativ sau individual, după caz) este nelegal ori afectează drepturile, libertățile și interesele legitime ale cetățenilor sau interesul public. Prin urmare, interesul general al societății este protejat de instituții publice cu competențe speciale în această materie, iar dispozițiile de lege criticate oferă aceeași posibilitate și persoanelor fizice sau juridice private, sub condiția justificată ca interesul legitim public pretins încălcat să fie rezultatul încălcării dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al acestora.“ (Decizia Curții Constituționale nr. 66 din 15 ianuarie 2009). ...