Decizia CCR nr. 402/2022Punctul 7

7. În plus, susține că legea nu este previzibilă întrucât condiția inexistenței obligațiilor fiscale nu este impusă în momentul încheierii contractului de cesiune de creanță, ci numai în momentul plății de către instituția publică, astfel încât cesionarul nu poate prevedea în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte (să încheie sau nu contractul de cesiune), din moment ce la data încheierii convenției cedentul poate să nu aibă obligații fiscale (astfel încât plata s-ar putea efectua de către instituția publică), dar în ziua plății (care poate fi diferită de cea a încheierii contractului) acesta ar putea avea obligații fiscale, astfel încât plata nu ar mai putea fi realizată de către instituția publică. Arată, astfel, că dispozițiile art. 6^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2002 impun și o condiție suplimentară de validitate a unui astfel de contract ce are ca obiect cesionarea unor drepturi de încasat de la instituții publice, respectiv acceptul prealabil exprimat în scris al instituției publice la încheierea contractului de cesiune, iar impunerea condiției inexistenței datoriilor fiscale ale cedentului în momentul plății debitorului către cesionar reprezintă o sarcină excesivă și nejustificată în defavoarea cesionarului. ...