Decizia CCR nr. 66/2022Punctul 14

14. Referitor la aceste critici, Curtea constată că nu pot fi reținute. Debitorul și-a asumat obligația de plată în cadrul unui raport obligațional consemnat într-un act juridic, în sensul de instrumentum, ale cărui clauze le cunoaște și le poate contesta, invocând orice cauze de nulitate ale contractului la care este parte. În schimb, cesiunea de creanță este o operațiune juridică exterioară acestuia, care se încheie exclusiv între creditorul inițial și o altă persoană, căreia îi cedează creanța pe care o are împotriva debitorului. Obligația debitorului rămâne nealterată de actul intervenit între cedent și cesionar. El este ținut să își execute obligația, indiferent de persoana creditorului (desigur, cu excepția situației în care obligația a fost asumată intuitu personae, tocmai în considerarea calităților creditorului inițial, determinante pentru încheierea acelui contract). ...