Decizia CCR nr. 372/2022Punctul 6

6. Pe fondul excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul egalității, consacrat de art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituție. Astfel, analizarea principiului egalității juridice presupune compararea unor situații obiective și constatarea gradului lor de identitate, scopul legii devenind astfel criteriul în funcție de care se compară situațiile și în raport cu care trebuie să se stabilească diferența de regim juridic. Încălcarea acestui principiu intervine atât în cazul în care se aplică un tratament diferențiat unor situații similare sau atunci când nu există o motivare obiectivă și rezonabilă pentru un tratament diferențiat al unor situații identice, cât și în cazul în care tratamentul juridic inegal nu este adecvat scopului legii. Se invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 86 din 27 februarie 2003, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferență de tratament, făcută de stat între indivizi aflați în situații analoage, trebuie să își găsească o justificare obiectivă și rezonabilă. Or, Decizia nr. 1.311 din 28 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ, ce formează obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate, a fost pronunțată și în baza dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar, potrivit art. 20 alin. (1) din acest act normativ, „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare“. Totodată, conform art. 274 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în litigiile având ca obiect raporturi de muncă sunt definitive și executorii de drept. Cu toate acestea, hotărârile sunt supuse căii de atac a apelului, instanța superioară exercitând controlul de legalitate și temeinicie asupra soluțiilor date de prima instanță. Este adevărat că există anumite diferențieri între contestația prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și procesele în materia contenciosului administrativ sau cele în materie disciplinară în dreptul muncii, însă este absolut necesar ca tratamentul juridic aplicabil tuturor justițiabililor să fie egal în ceea ce privește respectarea dreptului la un proces echitabil, prin asigurarea egalității în ceea ce privește căile de atac pe care legiuitorul le-a recunoscut, față de imperativul realizării unui act de justiție temeinic și legal. În acest sens se invocă hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Vilho Eskelinenși alții împotriva Finlandei, Pellegrin împotriva Franței și Micallef împotriva Maltei, prin care s-a statuat, cu valoare de principiu, că art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu este aplicabil numai contestațiilor privind drepturile subiective ce aparțin domeniului privat, în sensul clasic al termenului, ci este aplicabil și drepturilor și obligațiilor invocate atât în litigiile între particulari, cât și în litigiile dintre particulari și autoritățile și instituțiile publice, cu condiția ca acestea din urmă să acționeze în cadrul unor raporturi de drept privat și nu în calitate de deținătoare ale puterii publice. ...