Decizia CCR nr. 319/2022Punctul 14

14. În esență, autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că legiuitorul a încălcat art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție prin punerea, exclusiv la dispoziția consumatorului, a remediului prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 prin care instanța pronunță o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Cu toate acestea, Curtea observă că însăși Legea nr. 77/2016 reglementează situația în care consumatorul nu respectă pașii procedurali pe care trebuie să îi urmeze pentru a se putea prevala de beneficiile acesteia. Astfel, potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, „Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere și nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunțarea la notificarea de dare în plată și părțile vor fi repuse de drept în situația anterioară“. Cu alte cuvinte, sancțiunea prevăzută de lege pentru neconformarea consumatorului față de prevederile legale ce urmează să fie parcurse pentru a se bucura de beneficiul Legii nr. 77/2016 constă într-o simplă prezumție legală că a renunțat la remediul notificării pe care tot el l-a declanșat, precum și în repunerea, de drept, în situația anterioară. În schimb, autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate solicită, în fapt, Curții Constituționale să impună consumatorului care, după declanșarea mecanismului dării în plată, s-a răzgândit și nu mai dorește să se prevaleze de acesta sancțiunea ca remediul astfel declanșat să poată să fie continuat și folosit în interes propriu de către creditor. Dar o asemenea soluție ar echivala cu încălcarea competenței legiuitorului de a decide cu privire la politicile economice și sociale, în particular cele referitoare la raporturile juridice ale consumatorilor cu instituțiile financiar-bancare. Solicitarea formulată de autoarea prezentei excepții de a acorda și creditorilor remediul stingerii datoriilor consumatorului prin darea în plată a imobilului ipotecat ar reprezenta o veritabilă intervenție în marja de apreciere a statului care, așa cum s-a observat, nu poate fi eliminată. Și aceasta pentru că o asemenea soluție ar avea ca efect, în fapt, deturnarea întregului mecanism prevăzut de Legea nr. 77/2016 de la menirea prevăzută de art. 3 din aceasta, care urmărește protejarea consumatorilor. Dar împrejurarea că legiuitorul a pus remediul impreviziunii prevăzut de Legea nr. 77/2016 exclusiv la dispoziția consumatorilor, așa cum sunt definiți de această lege, nu îi împiedică pe creditori să invoce, la rândul lor, în temeiul Codului civil, impreviziunea, în vederea adaptării sau încetării contractului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020, paragraful 40). ...