Decizia CCR nr. 268/2022Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 31^1 din Legea nr. 304/2004 încalcă principiile fundamentale privind legalitatea, egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiției și dreptul la un recurs efectiv. Consideră că judecătorul de cameră preliminară care a analizat probatoriul și a dispus excluderea unor probe obținute în mod nelegal în cursul urmăririi penale nu mai poate face parte din completul de judecată care urmează să judece în fond respectiva cauză, atâta vreme cât acesta a intrat în contact direct cu probele a căror excludere a dispus-o și, în consecință, judecata acestuia este influențată de elementele de fapt de care a luat cunoștință cu prilejul verificării legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Susține că doar în acest mod garanțiile impuse prin Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018 pot deveni efective și concrete. Astfel, prin decizia menționată, paragraful 23, Curtea a reținut că, deși excluderea juridică a probelor obținute în mod nelegal din procesul penal apare ca fiind o garanție suficientă a drepturilor fundamentale anterior menționate, această garanție este una pur teoretică, în lipsa îndepărtării efective a mijloacelor de probă obținute în mod nelegal din dosarul cauzei. Or, dacă menținerea acestora în dosar, pe parcursul soluționării eventualelor căi ordinare și extraordinare de atac ce pot fi invocate, nu poate produce decât același efect cognitiv contradictoriu, de natură a afecta procesul formării convingerii dincolo de orice îndoială rezonabilă a completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, referitoare la vinovăția sau nevinovăția inculpatului, cu atât mai mult menținerea în completul de judecată a judecătorului care a luat cunoștință de probatoriile excluse poate fi de natură a influența hotărârea instanței care urmează să judece respectiva speță. De asemenea, citează paragraful 28 din Decizia Curții Constituționale nr. 22 din 18 ianuarie 2018. Față de toate aceste aspecte, autorul excepției consideră că menținerea în completul de judecată a judecătorului care a intrat în contact direct și nemijlocit cu probele a căror nulitate a constatat-o constituie premisa unei încălcări a principiilor din Constituție și din Convenție invocate. Cu privire la calitatea legii, arată că aceasta presupune ca în procesul de elaborare a actelor normative să fie îndeplinite două condiții, și anume accesibilitatea și previzibilitatea. Cele două noțiuni sunt utilizate atât în cadrul controlului exercitat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și în cadrul controlului efectuat de Curtea Constituțională, aceasta din urmă făcând trimitere, în repetate cazuri, la jurisprudența Curții de la Strasbourg. Astfel, arată că norma criticată este insuficient de accesibilă, precisă și previzibilă, în sensul avut în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze referitoare la statul român, printre care se numără și Hotărârea din 7 februarie 2008, pronunțată în Cauza Arsenovici împotriva României, prin care Curtea de la Strasbourg a statuat că principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în ceea ce privește aplicarea lor. ...