Decizia CCR nr. 243/2022Punctul 20

20. În speța dedusă soluționării instanței judecătorești, raportând dispozițiile art. 454 la art. 390 din Codul de procedură civilă din 1865 și reținând împrejurarea că în cauză este exclusă constatarea perimării executării silite, dat fiind faptul că art. 389 din același cod nu se aplică unei proceduri de executare silită în desfășurarea căreia a fost înființată poprirea asupra conturilor debitorului, prima instanță a constatat că executarea silită prin poprire nu se perimă, deoarece se face fără somație, nefiind aplicabile dispozițiile art. 389 din Codul de procedură civilă. Astfel, prin Sentința civilă nr. 11.466 din 22 octombrie 2018, Judecătoria Sectorului 3 București a respins contestația la executare ca neîntemeiată. Prin recursul formulat s-a susținut, în primul rând, că, așa cum rezultă din actele de executare, termenul de 6 luni, la care se referă art. 389 din cod, a fost împlinit, astfel încât perimarea executării silite a intervenit de drept, iar în al doilea rând, a susținut că dispozițiile art. 390 din Codul de procedură civilă din 1865 se referă la acele situații în care legea, în mod expres, stabilește că procedura de executare silită, ca întreg, se poate realiza fără comunicarea unei somații, iar nu la una dintre formele executării silite, respectiv executarea silită indirectă, prin poprire. În concluzie, pe fondul recursului formulat, s-a arătat că, de vreme ce prezenta procedură de executare se desfășoară conform regulilor de drept comun, iar nu în baza unei dispoziții exprese, derogatorii, textul art. 390 din Codul de procedură civilă din 1865 nu se aplică, astfel încât în speță poate fi constatată intervenirea perimării executării silite. Totodată, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 390 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, cu motivarea că interpretarea dată textului de lege criticat, în sensul că, în cazul executării silite realizate prin poprire, nu poate interveni perimarea, este neconstituțională. ...