Decizia CCR nr. 222/2022Punctul 14

14. În al treilea rând, între cazul contribuției și alte situații în care Curtea Constituțională a considerat că anumite contribuții, având natură de taxe parafiscale, sunt permise de prevederile art. 139 alin. (3) din Constituție, există o diferență evidentă. Astfel, Curtea a considerat ca fiind de domeniul art. 139 alin. (3) din Constituție: (i) contribuțiile stabilite prin Legea nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment, contribuții care se fac venit la fonduri administrate de organizațiile de creatori sau la Fondul cinematografic (cheltuielile acestora neavând, oricum, caracter public), fonduri care se folosesc exclusiv pentru destinațiile reglementate în mod expres prin art. 3 din această lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 892 din 25 octombrie 2012); (ii) contribuția stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, care se face venit la Fondul pentru mediu (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 162 din 17 martie 2015); taxa de clawback stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, taxă care se face venit la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 665 din 12 noiembrie 2014). Prin urmare, prevederile art. 56 alin. (3) din Constituție sunt aplicabile și în cazul contribuției și limitează prestațiile financiare care pot fi stabilite pentru finanțarea cheltuielilor publice la impozite și taxe, orice alte prestații financiare putând fi stabilite numai în situații excepționale. Or, contribuția nu a fost stabilită în considerarea unei situații excepționale, neputând fi identificate în niciuna dintre cele 3 ordonanțe de urgență justificări în acest sens. ...