Decizia CCR nr. 205/2022Punctul 5

5. În ceea ce privește dispozițiile art. 328 alin. (1) fraza întâi raportat la art. 286 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură penală, susține că acestea încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității și ale art. 126 alin. (2) privind stabilirea prin lege a procedurii de judecată, precum și prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 7 privind principiul legalității incriminării și pedepsei din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, consideră că dispozițiile criticate încalcă și prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și pe cele ale art. 1 din Codul penal referitor la legalitatea incriminării. Arată că textele de lege criticate nu sunt accesibile, clare, precise și previzibile, întrucât folosesc termeni generali - precum „alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei“ și „alte mențiuni prevăzute de lege“ -, și sunt lipsite de coerență în raport cu definițiile și normele generale din Codul penal, respectiv cu sintagmele folosite în acest cod. Astfel, menționează că nu există o definiție clară a sintagmei „fapta reținută în sarcina inculpatului“ din dispozițiile art. 328 alin. (1) fraza întâi din Codul de procedură penală, care trebuie corelată, pe de o parte, cu noțiunea de „act material“ ce se regăsește în rechizitoriu, iar, pe de altă parte, cu sintagma „fapta prevăzută de legea penală“ din Codul penal. Cu privire la lipsa de certitudine, de previzibilitate și de accesibilitate a normelor criticate, mai arată că în rechizitoriul întocmit de Direcția Națională Anticorupție în speța de față există o enumerare, iar nu o analiză a probelor raportat la persoană, contribuție și faptă. Or, legea nu se poate aplica prin analogie, în condițiile în care prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție statuează că atât competența instanței, cât și normele de procedură se stabilesc numai prin lege. De asemenea, subliniază că în rechizitoriul criticat nu se folosește noțiunea de „faptă“, ci aceea de „act material“, care nu este definită în Codul de procedură penală. Totodată, terminologia consacrată de Codul penal vizează „fapta prevăzută de legea penală“, „acțiuni“ și „inacțiuni“, iar nu „acte materiale“, astfel că rechizitoriul întocmit în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate conține, în mod evident, elemente de incertitudine juridică. ...