Decizia CCR nr. 105/2022Punctul 4

4. Având cuvântul asupra excepției de neconstituționalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 (în forma anterioară publicării Legii nr. 255/2013) și ale art. 14 din Legea nr. 14/1992, ale art. 14 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 și ale art. 224 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, întrucât criticile invocate privesc aspecte de interpretare și aplicare a legii. Reține că normele menționate reglementează vocația unei instituții a statului - similar persoanelor fizice și juridice, care au cunoștință despre săvârșirea unor infracțiuni - de a furniza informații organelor statului, fără ca această vocație să le transforme în participanți la procesul penal. De asemenea, solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. (3) din Codul de procedură penală, ca urmare a pronunțării de către instanța de control constituțional a Deciziei nr. 55 din 4 februarie 2020. Totodată, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate cu privire la celelalte texte de lege ce fac obiectul controlului de constituționalitate. ...