Decizia CCR nr. 121/2022Punctul 26

26. Totodată, Curtea reține că motive de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză au fost analizate de alte curți constituționale, stabilindu-se că „dreptul inculpatului de a se apăra singur, chiar și în contextul unei culturi juridice în care predomină apărarea profesională, face parte din dreptul la un proces echitabil. Acest drept permite inculpaților să se apere singuri, să fie apărați de un avocat ales și, în anumite circumstanțe, să beneficieze de asistență judiciară gratuită. Alegerea uneia dintre aceste forme de apărare nu trebuie să îl împiedice să opteze pentru una din celelalte dacă astfel se asigură dreptul la un proces echitabil“. În speță, reclamantul s-a plâns că îi este încălcat dreptul la un proces echitabil fiindcă nu i se permite să se apere fără avocat. Așa încât, Curtea Constituțională a Spaniei a statuat, prin Decizia nr. 29 din 6 februarie 1995, că „dreptul de a se apăra singur nu îl împuternicește pe inculpat să renunțe la asistența legală profesională în cazurile în care aceasta este obligatorie. Aceasta este în beneficiul inculpaților, dar se justifică și prin asigurarea desfășurării corespunzătoare a procesului penal. Reglementările atacate respectă dreptul inculpatului de a se apăra singur, fără a exclude asistența avocatului; inculpatul are dreptul de a oferi direct explicații în instanță“. De asemenea, prin Decizia din 13 februarie 2018, Curtea Constituțională din Armenia a analizat anumite prevederi legale care îi interziceau acuzatului să renunțe la dreptul la asistență juridică gratuită. Reclamantul s-a plâns că participarea obligatorie a avocatului la proces, împotriva voinței sale, îi încalcă dreptul de a se apăra singur. Curtea a statuat că, în principiu, scopul participării obligatorii a avocatului la proces este protejarea drepturilor acuzatului. Acesta este liber să își aleagă un avocat, însă, dacă nu are unul, statul îi va desemna un avocat din oficiu. Constituția garantează dreptul la asistență juridică, ceea ce implică posibilitatea de a beneficia de acest drept sau de a-l refuza. Având în vedere importanța acestui drept, legea prevede în anumite cazuri asistență juridică gratuită pentru cei care nu își pot permite avocat. Curtea a observat că, de regulă, acuzatul se poate apăra singur sau prin avocat. Totuși, în anumite cazuri, participarea avocatului este obligatorie, iar autoritățile nu permit renunțarea la acest drept. În aceste cazuri, apărarea nu este restricționată; reglementarea doar îndeplinește obligația pozitivă a statului de a asigura asistența juridică. Curtea a subliniat că trebuie să existe un echilibru între protejarea drepturilor omului și renunțarea la acestea. O implementare absolută a dreptului la renunțare poate încălca exercitarea drepturilor omului. Renunțarea la drepturi nu trebuie să conducă la încălcarea obligațiilor pozitive ale statului. ...