Decizia CCR nr. 96/2022Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că, în mod contrar garanțiilor convenționale și interne invocate, opțiunea legiuitorului a fost să limiteze aplicabilitatea contestației privind durata procesului penal doar la cauzele demarate sub imperiul noului Cod de procedură penală, fără a se observa că atât dispozițiile Legii fundamentale, cât și cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrau acest drept în mod nediscriminatoriu. Susțin că dreptul la soluționarea cauzei întrun termen rezonabil cunoaște o protecție mult mai elaborată și nediferențiată prin normativul și practica judiciară aferente Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât, în mod firesc, se vor aplica cu prioritate aceste instrumente de protecție a drepturilor omului, și nu o dispoziție neconvențională și neconstituțională cuprinsă în Legea nr. 255/2013. Invocă, în acest sens, dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție. Arată că, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil, acces care nu poate fi îngrădit prin invocarea pretextului potrivit căruia legea procesuală nouă nu prevede o cale de atac efectivă internă împotriva duratei excesive a procesului. Susțin că, prin norma criticată, legiuitorul național a nesocotit caracterul universal și nediscriminatoriu al unui proces echitabil, în eficientizarea căruia trebuie recunoscut dreptul la o durată rezonabilă a procesului penal, garanție consfințită inclusiv prin art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. ...