Decizia CCR nr. 96/2022Punctul 4

4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Susține că prevederile art. 105 din Legea nr. 255/2013 sunt contrare dispozițiilor art. 16 și 21 din Legea fundamentală, întrucât instituie un tratament juridic diferit pentru situații identice, respectiv nu permit accesul la verificarea duratei rezonabile a procesului penal unei categorii de persoane stabilite discriminatoriu, fără fundament constituțional. Reține că textul criticat înlătură această din urmă categorie de persoane de la un remediu procesual, deși aceasta se află într-o situație identică cu destinatarii normei. Apreciază că ipoteza - din care rezultă identitatea de situație - este aceea a persoanei față de care procesul penal a debutat de mai mult de un an, iar tratamentul discriminator îl constituie legea după care procesul penal a început de mai mult de un an. Subliniază că, în speță, nu se pune problema retroactivității legii de procedură, întrucât ceea ce se cere a fi examinat este dacă, la momentul actual, persoanele pe care norma le exclude se află într-o situație dezavantajoasă din punctul de vedere al procedurilor, în condițiile în care legea de procedură penală, spre deosebire de legea de procedură civilă, a fost de imediată aplicare. Reține că rațiunea introducerii dispozițiilor art. 105 în Legea nr. 255/2013 a fost aceea de a degreva instanțele de numărul mare de cauze având ca obiect contestația privind durata procesului penal. Arată că acest fapt a fost mascat prin realizarea unui paralelism cu legea de procedură civilă, deși s-a omis faptul că noua lege de procedură penală a fost de imediată aplicare, inclusiv cu privire la procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată. Așadar, spre deosebire de Codul de procedură civilă, care nu sa aplicat proceselor aflate pe rol, materie în care contestația privind durata procesului privea doar procesele pe care legea nouă le reglementa, noul Cod de procedură penală s-a aplicat și proceselor aflate în derulare, așa încât apreciază că era firesc ca și în procesele începute sub legea veche să se aplice contestația privind durata procesului penal. Apreciază că legiuitorul ar fi putut reglementa ca perioada anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală să nu fie avută în vedere la calculul duratei nerezonabile a procesului penal, deși apreciază că și o astfel de prevedere ar fi fost susceptibilă a fi declarată neconstituțională. ...