Decizia CCR nr. 96/2022Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului prezent, care arată că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, întrucât, în temeiul textului de lege criticat, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația privind durata procesului penal formulată de autor. Susține, totodată, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece limitarea posibilității de a formula contestația privind durata procesului penal doar în ceea ce privește cauzele începute anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil în componenta referitoare la termenul rezonabil al procedurilor penale. Invocă Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Kudla împotriva Poloniei, potrivit căreia statele parte la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale au obligația de a pune la dispoziția justițiabililor o cale de atac în vederea valorificării plângerilor privind durata procedurii. Dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 din Convenție, implică posibilitatea fiecărei părți de a obține soluționarea cu celeritate a cauzei sale, iar cadrul normativ intern trebuie configurat în așa fel încât să permită valorificarea dreptului, iar nu negarea dreptului, suprimarea remediului procedural corespunzător, în ipoteza tergiversării soluționării cauzei. Observă că art. 13 din Convenție consacră dreptul fiecărei persoane de a se adresa unei instanțe naționale în ipoteza încălcării drepturilor și libertăților fundamentale, iar în aplicarea acestui articol, Curtea de la Strasbourg a statuat că, la nivel național, trebuie să existe un remediu eficient, efectiv, care să asigure aplicabilitatea garanțiilor convenționale. Or, excluderea din categoria persoanelor care pot formula contestația privind durata procesului penal a acelora care sunt părți în procesele penale începute înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală are un vădit caracter discriminatoriu fără o justificare obiectivă. Susține că situația în care se află aceste din urmă persoane este aceeași, fiind părți ale unui proces penal aflat în derulare, în concret, în cauza penală în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate dosarul aflându-se în faza de urmărire penală. Observă că, deși standardul constituțional și convențional instituie o protecție efectivă în această materie, dispozițiile criticate împiedică o categorie semnificativă de persoane să beneficieze de acest remediu. Reține că norma criticată este o normă de procedură, cu privire la care se aplică principiul activității legii penale, însă acest aspect nu constituie un obstacol în a se constata neconstituționalitatea acesteia. Subliniază că nu ne aflăm în prezența unei aplicări retroactive a normelor procesual penale criticate, întrucât autorii excepției nu au solicitat să se constate aplicarea pentru trecut a acestora, până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, ci pentru viitor. Reține că legiuitorul are atribuția constituțională de a reglementa competența, procedura de judecată, căile de atac, însă această atribuție nu trebuie exercitată arbitrar, ci trebuie exercitată conform Legii fundamentale. Având în vedere toate cele menționate anterior, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și reconsiderarea jurisprudenței anterioare a Curții Constituționale. ...