Decizia CCR nr. 90/2022Punctul 6

6. Judecătoria Sibiu - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale fără a efectua o analiză efectivă a pretinselor contradicții existente între dispozițiile art. 459 din Codul de procedură penală și dispozițiile art. 16, 21 și 24 din Constituție. Totodată, arată că revizuirea este o cale de atac extraordinară prin intermediul căreia se urmărește înlăturarea erorilor judiciare cu privire la faptele reținute într-o hotărâre judecătorească definitivă, poate privi numai cazurile expres prevăzute de dispozițiile art. 453 din Codul de procedură penală și poate fi formulată doar de anumiți subiecți procesuali expres și limitativ prevăzuți de dispozițiile art. 455 din Codul de procedură penală. Fiind o cale de atac extraordinară, care determină o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita sa obișnuită și care pune în discuție autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie. Rezultă, astfel, că toate cazurile de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de legiuitor. De asemenea, arată că cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 459 din Codul de procedură penală, admisibilitatea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile care o justifică, titularii cererii, termenul de introducere. Faptul că această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept nu conduce la încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 16 și 24 din Constituție. Apreciază că, prin consacrarea în mod explicit în capitolul destinat căilor extraordinare de atac, sunt respectate atât exigențele constituționale naționale în materie, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Consideră că norma criticată îndeplinește exigențele constituționale de accesibilitate și previzibilitate și, prin urmare, nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autor. ...