Decizia CCR nr. 61/2022Punctul 7

7. Se susține însă că, în ipoteza pronunțării unei soluții de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal pentru fapta care a determinat dispunerea măsurii arestului preventiv, deducerea duratei acesteia din urmă nu este posibilă. Se arată că achitarea se dispune în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a) -d) din Codul de procedură penală, iar soluția încetării procesului penal poate fi dispusă în cazurile reglementate la art. 16 alin. (1) lit. e) -j) din Codul de procedură penală. Dacă instanța de judecată constată existența unor astfel de cazuri și pronunță o soluție de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal pentru fapta care a determinat arestarea preventivă, această faptă nu constituie o infracțiune și, drept urmare, nu există nici concurs de infracțiuni. Or, neexistând un concurs de infracțiuni, dispozițiile art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul penal nu sunt aplicabile, neputând fi dedusă din pedeapsa închisorii perioada arestului preventiv executat pentru o faptă penală concurentă. Se susține că diferența de regim juridic, sub aspectul dreptului de a beneficia de computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, între persoanele condamnate pentru infracțiuni concurente și cele în privința cărora s-au dispus o soluție de condamnare și o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal este contrară dispozițiilor art. 16 din Constituție. ...