Decizia CCR nr. 61/2022Punctul 8

8. Totodată, se susține că și în ipoteza în care textul criticat ar impune existența unei hotărâri judecătorești pentru fapta ce a determinat dispunerea măsurii arestării, acest text ar fi contrar prevederilor art. 16 din Constituție, în situația în care persoana condamnată ar termina de executat pedeapsa închisorii ce a fost pronunțată și în a cărei executare s-a aflat, iar, ulterior acestui moment, în dosarul în care a fost dispusă măsura arestării preventive s-ar pronunța o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal. Se arată că în această ipoteză, în care s-ar putea afla și autorul excepției ulterior invocării excepției de neconstituționalitate, nu este posibilă deducerea duratei arestării preventive executate. Se arată că, într-o asemenea împrejurare, persoana condamnată ar fi pusă în situația absurdă în care a executat măsura arestării preventive într-un dosar ce a fost soluționat favorabil ei, fără posibilitatea deducerii duratei acesteia din pedeapsa închisorii. Se susține că situația anterior menționată nu este acoperită de dispozițiile art. 72 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, motiv pentru care textul criticat creează pentru persoana aflată în ipoteza analizată un tratament discriminatoriu în raport cu persoanele în favoarea cărora sunt dispuse soluții de achitare sau încetare a procesului penal pentru fapta ce a determinat aplicarea măsurii arestului preventiv, dar pentru care computarea duratei arestului preventiv este posibilă, întrucât hotărârea de achitare sau încetare a procesului penal intervine la o dată anterioară executării în întregime a pedepsei închisorii. ...