Decizia CCR nr. 27/2022Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales al autorilor excepției de neconstituționalitate, care, în esență, învederează că textul criticat permite Autorității de Supraveghere Financiară să refuze aprobarea numirii într-o funcție de conducere a unei societăți de administrare a investițiilor a unui candidat propus de această societate pentru motive ce țin de neîndeplinirea condiției privind integritatea, fără însă a specifica anumite criterii care să conducă la definirea sau la departajarea acestei noțiuni, ceea ce este contrar prevederilor constituționale cu privire la dreptul la liberă inițiativă și dreptul la un proces echitabil. Astfel, raportat la art. 53 din Constituție, este permisă o restrângere a dreptului fundamental, dar trebuie îndeplinite anumite condiții ce sunt prevăzute de acest articol. Or, este îndeplinită condiția scopului legitim, având în vedere că este vorba de piața de capital, ce este un domeniu reglementat, însă nu sunt îndeplinite celelalte condiții: măsura să fie proporțională, necesară într-o societate democratică, să nu fie aplicată în mod discriminatoriu și să nu aducă atingere existenței dreptului sau libertății respective, astfel cum aceste condiții au fost dezvoltate prin jurisprudența Curții Constituționale. Prevederile criticate, în afara mențiunii condiției generale cu privire la integritate, nu prevăd criterii pentru a evalua atât măsurile luate, cât și faptele analizate, raportat la gravitatea și la relevanța acestora, putând fi luate în considerare de către Autoritatea de Supraveghere Financiară orice sancțiuni administrative aferente desfășurării activității de conducere a societății și, prin urmare, conducând la o aplicare abuzivă a normelor criticate. În continuare, face trimitere la conținutul punctului de vedere al Autorității de Supraveghere Financiară care însoțește încheierea de sesizare, context în care învederează că: nu posibilitatea refuzului Autorității de Supraveghere Financiară de numire a organelor de conducere la o societate de administrare a investițiilor este neconstituțională, ci lipsa unor criterii care să permită o evaluare și o decizie obiectivă reprezintă elementul de neconstituționalitate; referirea la transpunerea directivei în materie nu este obiectivă, întrucât directiva în discuție nu se referă la condiția integrității, ci la reputație. În ceea ce privește neconstituționalitatea textului criticat în raport cu art. 21 din Constituție, susține că această critică este indisolubil legată de cele antereferite, întrucât nici instanța judecătorească nu dispune de criteriile și mecanismele necesare pentru a efectua controlul judecătoresc asupra aspectelor învederate, față de dreptul discreționar al Autorității de Supraveghere Financiară de a dispune în materie, ceea ce conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil. În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. ...