Decizia CCR nr. 787/2021Punctul 25

25. Exercitând atribuția legală și constituțională privind asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către instanțele judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat sintagma „data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare“ în acord cu voința legiuitorului, în sensul atribuirii de efecte juridice normei care stabilește termenul de prescripție a răspunderii disciplinare a angajatului. Stabilind că momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este „data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității“, instanța supremă nu s-a substituit legiuitorului, întrucât sensul stabilit normei nu o modifică, nici nu o completează, ci este rezultatul procesului de interpretare a dispozițiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, ca urmare a utilizării metodelor de interpretare gramaticală, logică, prin analogie și teleologică. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în activitatea de interpretare a legii, instanța supremă a realizat „un echilibru între spiritul și litera legii, între exigențele de redactare și scopul urmărit de legiuitor“. Curtea constată că instanța a acționat intra vires, în interiorul marjei sale de competență, fără a legifera, substituindu-se autorității competente în acest domeniu. ...