Decizia CCR nr. 619/2021Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluția legislativă potrivit căreia aplicarea sancțiunii disciplinare salariatului se realizează în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, a mai fost supusă controlului de constituționalitate. Astfel, pronunțându-se asupra dispozițiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea și disciplina muncii în unitățile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, reglementarea anterioară Legii nr. 53/2003 care conținea această soluție legislativă, Curtea a reținut că termenele prevăzute de aceste dispoziții de lege constituiau „garanții indispensabile derulării contractului de muncă atât pentru angajat, cât și pentru cel ce angajează“, întrucât reprezentau o măsură de protecție a angajaților față de aplicarea arbitrară a unui regim sancționator și asigurau stabilitatea raporturilor juridice de muncă. Prin aceeași decizie s-a arătat că „accesul liber la justiție ar putea fi pus sub semnul îndoielii, în condițiile în care cel în drept să adopte măsura disciplinară ar putea-o amâna, cu rea-credință, la nesfârșit, împiedicându-l pe salariat să obțină în justiție clarificarea situației sale. În situația în care nu ar exista un termen de prescripție a aplicării sancțiunii disciplinare, Curtea reține că aplicarea sancțiunii, în cazul angajatului la o societate comercială, ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, consecință inacceptabilă și absurdă, din perspectiva principiilor generale ale răspunderii juridice“ (Decizia nr. 71 din 11 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999). ...