Decizia CCR nr. 619/2021Punctul 23

23. Mai mult, Curtea Constituțională apreciază că interpretarea instanței supreme asigură caracterul constituțional al dispozițiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 din perspectiva garantării drepturilor părților raportului de muncă. Astfel, deși, în aparență, este în interesul salariatului ca termenul de 30 de zile să curgă cât mai repede, în realitate, Curtea apreciază că interesul său este acela al stabilirii adevărului, ceea ce presupune că o cercetare prealabilă detaliată și riguroasă, cu analizarea tuturor datelor pe care le solicită un raport final al cercetării disciplinare prealabile temeinic motivat, este incompatibilă cu fixarea unui termen de 30 de zile în care ar urma să aibă loc atât desfășurarea cercetării disciplinare, cât și emiterea unei decizii de sancționare a salariatului. Așa cum a observat și instanța supremă, riscul ca cercetarea disciplinară să se prelungească nepermis de mult este evitat prin existența termenului-limită de 6 luni de la săvârșirea faptei, în care angajatorul poate sancționa disciplinar salariatul. ...