Decizia CCR nr. 697/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că textele de lege criticate, făcând referire la criteriile vagi și subiective de „convingere“ a instanței sau de îndoială „rezonabilă“, încalcă dispozițiile constituționale invocate. Susțin că revenirea la criteriul „convingerii“ magistratului în evaluarea probelor este nejustificată în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 171 din 23 mai 2001, fiind de natură să relativizeze răspunderea celui îndreptățit să examineze și să interpreteze probele cauzei, părerea sau credința subiectivă a acestuia neasigurând, în mod obiectiv, aflarea adevărului. Apreciază că, pentru a respecta viziunea constituțională asupra înfăptuirii justiției, este mai potrivită formularea art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, fiind necesară modificarea art. 103 alin. (2) teza a doua din același cod, în sensul înlăturării conceptului de „convingere“ a instanței și limitării posibilității pronunțării unei hotărâri de condamnare doar atunci când instanța constată că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială, verb care prin înțelesul său presupune o viziune realistă, independentă de conștiință. ...