Decizia CCR nr. 217/2017Punctul 10

10. Reprezentantul Ministerului Public susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că nu se invocă motive noi decât cele avute în vedere de Curte la pronunțarea deciziilor nr. 778 din 17 noiembrie 2015 și nr. 47 din 16 februarie 2016. Arată că reglementarea criticată în prezentele cauze nu este similară celei declarate neconstituțională de Curte, prin Decizia nr. 171 din 23 mai 2001. În ceea ce privește termenul „convingere“, arată că în jurisprudența Curții s-a statuat că acesta trebuie înțeles ca referindu-se la o convingere juridică a magistratului judecător la care se ajunge în momentul încheierii dezbaterilor judiciare, care are la bază o analiză logică și științifică a faptelor relevate, dar și o interpretare în conformitate cu legea și cu Constituția a probelor administrate. Așadar, se are în vedere un criteriu obiectiv, o certitudine juridică, iar nu un criteriu subiectiv în raport de care să se pronunțe o soluție de condamnare. Referitor la sintagma „îndoială rezonabilă“ arată că instanța de contencios constituțional a constatat că aceasta se referă exclusiv la standardul probei, fiind introdusă în contextul diminuării rolului activ al judecătorului. Aceasta trebuie interpretată din perspectiva unui astfel de demers, neaducându-se atingere prezumției de nevinovăție, orice dubiu fiind interpretat în favoarea inculpatului. ...