Decizia CCR nr. 695/2021Punctul 21

21. Tribunalul Buzău - Secția penală apreciază, în Dosarul Curții nr. 1.681D/2019, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este neîntemeiată. În acest sens, reține că textul criticat stabilește criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune. Menționează că, pentru ca principiul non bis in idem să își găsească aplicarea, persoana în cauză trebuie să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmărită sau judecată. Or, existența infracțiunii de spălare de bani nu este condiționată de pronunțarea unei soluții de condamnare pentru fapta din care provin banii investiți în bunurile ulterioare. Reține, de asemenea, că faptele de schimbare sau transfer de bunuri și cele de ascundere sau disimulare sunt fapte care, prin natura lor, sunt comise ulterior infracțiunilor din care provin bunurile ce constituie obiectul material al infracțiunii de spălare a banilor, fiind, prin urmare, întotdeauna acțiuni distincte de cele care formează elementul material al infracțiunii predicat. Apreciază că aceste acțiuni pot fi săvârșite de același subiect activ sau de un subiect activ diferit de cel al infracțiunii predicat. Totodată, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (2) , (3) și (4) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „dincolo de orice îndoială rezonabilă“, este neîntemeiată. În acest sens, reține că soluția la care ajunge instanța are la bază aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana inculpatului și aceasta trebuie să se întemeieze pe probe. Soluția trebuie motivată, cu trimitere la probele din care rezultă situația de fapt, gradul de vinovăție. Apreciază că principiul nemijlocirii administrării probelor impune ca instanța de judecată care soluționează cauza să ia cunoștință direct și nemijlocit de probele administrate, deoarece, percepând direct probele, judecătorii au o mai mare capacitate de a afla adevărul. De asemenea, arată că principiul contradictorialității ședinței de judecată asigură egalitatea de arme între învinuire și apărare, participanții la proces având dreptul de a face cereri, de a-și spune cuvântul cu privire la orice chestiune de care depinde soluționarea justă a cauzei. ...