Decizia CCR nr. 695/2021Punctul 9

9. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002. În acest sens, face referire la Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 în considerentele căreia instanța de control constituțional a reținut că modul de reglementare a dispozițiilor criticate corespunde scopului reglementării infracțiunii de spălare a banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței bunurilor rezultate din săvârșirea de infracțiuni. Face referire și la practica constantă a Curții Constituționale, potrivit căreia nu există o dublă incriminare și nu se încalcă principiul ne bis in idem. Arată că tragerea la răspundere penală atât pentru săvârșirea infracțiunii predicat, cât și pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în modalitatea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 nu presupune o încălcare a principiului ne bis in idem, întrucât nu implică judecarea și pedepsirea subiectului activ al infracțiunii de două ori pentru aceeași faptă, ci pentru fapte diferite, comise la un interval de timp diferit. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004 și ale art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016, precum și ale art. 63 lit. a) din Legea nr. 304/2004, precizează că autorul excepției nu face trimitere la vreo dispoziție constituțională pretins încălcată și nu arată care este neconcordanța dintre textele de lege criticate și Legea fundamentală, astfel că, în temeiul art. 10 din Legea nr. 47/1992, apreciază că instanța de control constituțional nu se poate subroga autorului în formularea unor motive de neconstituționalitate, cererea acestuia fiind nemotivată. Reține că instanța de control constituțional nu s-a considerat învestită cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 și ale art. 12-17 din Legea nr. 304/2004, ci doar cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 304/2004. Cu privire la acestea din urmă, în raport cu criticile potrivit cărora la nivelul legislației primare nu există un principiu de distribuire aleatorie a cauzelor în faza de urmărire penală, invocă dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 pentru a susține că instanța de control constituțional nu poate completa prevederile de lege supuse controlului său, astfel că solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Susține că textul criticat se referă la activitatea de judecată și nu se poate aplica prin analogie în faza de urmărire penală. ...